-Ella, pe cand o tabara si pentru noi parintii?! Intrebau parintii pe grupul de whatsapp inca de pe cand eram in tabara cu copiii. Apoi din nou, ma intrebau la intoarcere.

-In curand! Vine, vine si tabara pentru parinti! Le raspundeam de fiecare data zambind 🙂

Cred ca le placeau activitatile pe care le faceam cu copiii, locurile rupte din rai pe unde mergeam, ideea de respiro de la tot acest du-te vino al vietii noastre din fiecare zi. Faptul ca ii vedeau pe ei, copiii lor, schimbati, atunci cand se intorceau din tabara. Mai constienti, mai intorsi catre interiorul lor decat de obicei. Imi dau seama acum ca nu i-am intrebat niciodata concret carre este motivul pentru care vor si ei in  tabara. Poate a venit si momentul ala, acum, daca tot a aparut la orizont prima Tabara de coaching pentru copii si parinti.

Mi-a spus intr-o zi un tatic sa nu mai zic coaching, ci dezvoltare personala. Adevarul este ca acest termen Coaching, este destul de nou si de cele mai multe ori neinteles sau oarecum ambiguu. Da, este dezvoltare personala, insa pornita din perspectiva coaching-ului, si mai exact a coaching-ului sistemic. Si da, este o diferenta. Chiar mare as spune, pentru ca se porneste de la cu totul alta premisa.

In timp ce dezvoltare personala inseamna cunoastere de sine, coaching-ul inseamna mult mai mult decat atat. Ce este de fapt coaching-ul? Nu vreau sa iti dau o definitie, o poti gasi in dictionar. O sa iti spun ce inseamna coaching-ul pentru mine si care este scopul acestor tabere care se invart in jurul coaching-ului, fie ca sunt ele pentru parinti, copii, sau ambele.

Coaching-ul inseamna stare de PREZENTA. Apoi inseamna insusirea si practicarea unor elemente de baza, atat de simple si totusi atat de complexe: ASCULTAREA SI NONJUDECATA. Mai mult de atat, coaching-ul te invata sa fii un OBSERVATOR atent al tau insuti. Un element foarte important este ca In coaching exista credinta in potentialul infinit al fiintei umane. De asemenea in Coaching nu se dau sfaturi, ci se porneste de la premisa ca tu ai toate raspunsurile ”la tine” si ca tu esti cel mai in masura sa gasesti cele mai bune raspunsuri sau solutii la intrebarile si problemele cu care te confrunti in viata ta. Coaching-ul iti mai ofera instrumente cu care tu sa intelegi care este motivul pentru care ai un comportament sau altul si sa schimbi ceea ce vrei tu sa schimbi, pentru ca vrei Tu, pentru ca asta simti tu ca te va aduce mai aproape de o varianta mai buna a ta, de o viata mai implinita, indiferent ceea ce inseamna asta pentru tine. Coachingul se intampla in Aici si Acum si este focusat pe rezultate. E tare interesant sa stiu ca ma enervez de fiecare data cand ma critica cineva pentru ca am tot primit critica toata copilaria, dar ceea ce ma intereseaza in mod special este CUM sa schimb asta. Si nu coach-ul iti spune asta, ci descoperi tu pentru tine. Coach-ul nu este un guru care are solutia idela pentru tine, este doar pasagerul din dreapta, care te insoteste si iti creeaza un spatiu sigur in care tu sa poti explora. Ce? Pai chiar pe tine 🙂

Coaching-ul mai presus de toate se traieste, este un mod de viata.

Cum a inceput totul? Pai, dupa cum se spune, predam lectiile pe care le avem de invatat. 🙂

Totul a pornit de la mine, de la cautarile mele interioare. De la ceea ce am trait si am invatat si de la ceea ce mai am de invatat. De la cea care am fost si care sunt. De la bucuria pe care mi-o aduc in suflet copiii atunci cand ii am in preajma. De la dorinta de a trai intr-o lume mai buna, mai frumoasa. De la dorinta de a vrea mai mult.

De la dorinta de o vedea pe Ana, care acum are 11 ani, un adult care stie cine este, ce ii place, ce vrea sa faca si ce nu vrea, curajoasa sa isi urmeze sufletul, curioasa sa descopere lumea, curajoasa sa isi infrunte fricile, curajoasa sa ia decizii pentru viata ei, curajoasa sa spuna lucrurilor pe nume, curajoasa sa iasa din zona de confort. Dornica sa viseze, sa exploreze noi teritorii dinauntrul ei, sa se iubeasca si sa se accepte. Deschisa la a primi viata cu toate experientele ei, constienta de ceea ce simte si capabila sa exprime ceea ce simte, capabila sa se uite in interior nu sa arate cu degetul catre exterior. Constienta de faptul ca nu poti schimba lumea, insa iti poti oricand face un ”fine tunning” tie insuti. Si schimband interiorul se schimba si exteriorul. Pentru ca viata nu se intampla in zona de confort.  Cu totii traim intr-un sistem si interiorul reflecta interiorul. Viata se intampla si daca accepti si daca te opui. Viata are momentele ei in care ti se intampla lucruri care nu depind de tine, iar ceea ce ai nevoie tu este sa stii sa le gestionezi astfel incat sa iti fie tie bine. Fie de esti copil, fie de esti parinte sau doar adult.

Poate ti se pare complicat. Copiii nostri insa sunt niste foi albe pe care cu totii scriem asa cum stim noi mai bine. Parintii, bunicii, invatatorii, profesorii, lumea din jurul nostru. Ne dorim cu totii copii care sa se transforme in adulti liberi, responsabili, curajosi sa tina in maini fraiele propriilor vieti. Ne dorim sa nu sufere, sa aiba o viata cat mai frumoasa. Dar cum facem asta?! Cum facem asta fara sa le transmitem credintele si ranile noastre vechi, de existenta carora nici macar nu stim? Cum facem diferenta dintre ceea ce credem noi ca e bine pentru ei si ceea ce este cu adevarat bine pentru ei? Cum facem sa ii lasam liberi sa isi aleaga drumul in viata si sa fim ok cu asta? Ce facem cu intrebarea ”Oare e bine ce fac?!”

Este un drum pe care il parcurgem impreuna cu copiii nostri, construind o relatie constienta. Este o calatorie pe care o facem zi de zi, in care descoperim moment de moment, cine suntem noi si cine sunt copiii nostri. Si nu se termina niciodata. Lasandu-i pe ei sa descopere, sa aleaga, sa fie, asa minunati cum sunt si insotindu-i pe drumul descoperirii de sine. Nu ma intelegeti gresit, nu spun sa ii lasam liberi, fara limite, fara disciplina. Insa disciplina despre care vorbesc eu este o altfel de disciplina decat cea cu care suntem obisnuiti marea majoritate dintre noi. iar parentingul constient nu implica retete despre cum sa faci atunci cand copilul tau tipa sau nu vrea sa isi faca lectiile. Nu exista retete universale. Existam doar noi, deschisi la a primi tot ceea ce are sa ne invete copilul nostru despre noi.

Lumea de astazi este diferita de cea de ieri. Iar cea de maine, cea in care vor trai copiii nostri, va fi cu siguranta diferita de cea de astazi.

Vreau sa le dau copiilor aripi sa zboare! Si atunci cand se creeaza spatiul de incredere unde ei isi pot intinde aripile, vor zbura!

La acest spatiu vreau sa contribuim impreuna! Pentru ca fara tine, drag parinte, drumul este mult mai greu. iar tu vrei, la fel ca si mine, un copil fericit!

Nu vreau sa schimb lumea, insa si daca ajut la imbunatatirea unei singure vieti ma declar fericita! 🙂

Gabriela